Search
  • James

'Ask Paolo Bassetti'

Updated: May 5

Cum a cumpărat un dezvoltator imobiliar italian primele două dintre cele douăsprezece case de pe strada principală din Copșa Mare



La treizeci de ani după ce părinții lor au emigrat în Germania de Vest, copiii, deveniți adulți, ai lui Hans & Ioana Schuller, și ai lui Gustav & Eleonora Klosius, s-au întors la Copșa Mare (sau Grosskopisch), satul în care s-au născut, și în care înaintașii lor s-au stabilit în urmă cu 800 de ani. Am avut plăcerea să-i cunosc și norocul să fiu întrebat ce s-a întâmplat cu casele copilăriei lor.


Acesta este raspunsul.


Un industrialist italian și soția sa au descoperit casele Schuller și Klosius din Copșa Mare, în 2005. Copșa Mare Guesthouses și Copșa Mare Properties Development sunt numele din spatele unui S.R.L românesc numit BEPA Investiții Consult (denumită în continuare BEPA), înființată în ianuarie 2005 și deținută de Paolo Bassetti (49%) și Giovanna Benazzo (51%). Activitatea principală a societății este închirierea de proprietăți către turiști, având, ca activitate secundară, tranzacționarea și dezvoltarea de proprietăți.


Iată scurta prezentare a societății pe care proprietarii au înfiintat-o pentru a închiria, dezvolta și comercializa proprietăți în sat, așa cum apare chiar pe website-ul acesteia:


„În 2005, Paolo și Giovanna Bassetti au decis să înceapă restaurarea responsabilă a câtorva case din Copșa Mare. Acestea fac parte dintr-un proiect de dezvoltare turistică sustenabilă care, prin conservarea patrimoniului și dezvoltarea turismului, ajută la protejarea acestei părți a Europei. Colaborarea și entuziasmul localnicilor au jucat un rol fundamental pentru înțelegerea și valorificarea patrimoniului lor cultural.”


De vanzare

În 2013, The New York Times a publicat, sub titlul „ Comorile cu adevărat ascunse ale Transilvaniei”, un articol despre cuplul italian și povestea achiziției primei lor case în Copșa Mare:


„Giovanna și Paolo Bassetti au distrus două vehicule Land Rover în anul în care au pornit în căutarea proprietății potrivite. După ce au vizitat în jur de 30 de sate, au găsit, în sfârșit, în 2005, ceea ce căutau, în acest sătuc pașnic, dominat de o biserică fortificată din secolul XIV și care se află la marginea unei păduri întinse din Podișul Târnavelor. Familia Bassetti a plătit statului echivalentul a 20.000 de euro pentru o casa construită în jurul anului 1850. Clădirea era „putredă și stătea să se prăbușească”, a spus doamna Bassetti, iar renovările la ceea ce familia numește astăzi “Casa Verde” au durat un an. Proiectul de restaurare a ieșit atât de bine și ideea de a salva patrimoniul arhitectural și cultural al unei case vechi a devenit atât de atractivă, încât, de-a lungul anilor, cuplul a cumpărat alte nouă case din sat. Doamna Bassetti a scos restul caselor la vânzare.”


În realitate, achiziția casei Schuller a fost mai complicată. Când italienii apar în poveste, casa era locuință socială, proprietate a consilului local, iar chiriașii erau oameni în vârstă. Ziarul a relatat incorect că familia Bassetti ar fi cumpărat casa de la stat. În 2005, statul nu avea voie să vândă străinilor locuințe sociale din fondul sau locativ. În satele săsești, acest fond locativ era alcătuit, în mare parte, din case confiscate de la sași în timpul regimului comunist. Cu toate acestea, chiriașii români ar fi putut să îsi exercite „dreptul de cumpărare”. Casele dobândite de chiriași în acest fel nu puteau fi vândute timp de 10 ani în urma cumpărării. Legea a fost modificată în 2011 și limita de timp a fost eliminată.


Singura modalitate legală de a evita interdicția de 10 ani pentru revânzarea locuințelor sociale a fost urmând calea „executării silite”, care presupune reluarea în posesie și apoi vânzarea unei proprietăți de către un executor numit de stat, pentru recuperarea unei datorii, în cadrul unei licitații publice. Executarea silită imobiliară este o procedură publică și imprevizibilă, cu notificări postate atât pe casa confiscată cât și în primăria locală, pentru o perioadă de o lună, la sfârșitul căreia are loc scoaterea proprietății la licitație publică, deschisă tuturor. Nu este o vânzare privată și nu este clar, la începutul procesului, cine va ajunge să dețină casa.


Craciun fericit!

După cum ne-a spus-o chiar the New York Times, cuplul italian și-a găsit casa de vis în Copșa Mare, în 2005. Dar aceasta nu era de vânzare, cel puțin nu lor. Și totuși, pana la Craciunul următor, italienii dețineau casa. Iată cum au făcut.


BEPA a cumpărat casa Schuller (redenumită „Casa Verde”) în decembrie 2006, dar nu de la stat. În mai 2006, chiriașii au cumpărat proprietatea de la consiliul local, folosind bani împrumutați de Ionel Vidrașan, un constructor local care lucra de ceva timp pentru italieni. Chiriașii nu și-au achitat împrumutul de 42.814 lei (echivalentul a 12.500 EUR în 2006), iar Vidrașan a declanșat procedura executării silite. La 30 august 2006, casa a fost confiscată (numărul de referință Biertan 241/2006), iar la 9 octombrie 2006, la doar cinci luni după ce chiriașii o cumpăraseră, casa a fost achiziționată de Vidrașan într-o licitație publică. Vidrașan a vândut apoi casa către BEPA, care a devenit proprietara ei la 18 decembrie 2006.


Trebuie menționat că la 4 octombrie 2006, adică cu o săptămână înainte ca Vidrașan să achiziționeze oficial casa de la debitorii săi într-o licitație publică, BEPA a vândut, acelorași oameni, o altă casă din sat.


Casa Klosius

Felul în care BEPA a achiziționat casa Klosius, redenumită „Casa Portocalie”, este remarcabil de similar. Casa este una dintre cele mai frumoase din sat. Ca și Casa Schuller, nu putea fi cumparată de străini. Și totuși, în iunie 2007, a devenit proprietatea cuplului italian.

La 19 decembrie 2006, casa a fost vândută de către consiliul local către chiriașii săi, cărora li s-a împrumutat suma de 48.000 de lei (echivalentul a 14.000 de euro în 2006) de către BEPA. La 11 mai 2007, BEPA i-a executat silit pentru neplată (numărul de referință Biertan 8/2007). În data de 6 iunie 2007, BEPA a achiziționat casa într-o licitație publică.


Trebuie menționat din nou faptul că, la 25 aprilie 2007, adică cu două săptămâni înainte ca BEPA să-și someze debitorii pentru neplată, o companie românească de tranzacționare a proprietăților, deținută majoritar de Paolo Bassetti, numită Trimitezi com, a vândut acelorași persoane o altă casă din sat.


La momentul tranzacțiilor de mai sus, Ionel Vidrașan deținea o participație de 0,1% în Trimitezi com, restul de 99,9% fiind deținut de o companie italiană numită PABE Invest SRL, din care Paolo Bassetti deținea 51% și Benazzo Giovanni Battista, probabil o rudă de-a Giovannei Benazzo Bassetti, 49%.


Atât PABE Invest, cât și compania-fiică românească Trimitezi com, au fost înființate în 2005. La începutul lunii decembrie 2006, Trimitezi com a achiziționat o casă mai mică din sat, pe care, după cum am văzut, a vândut-o, pe 25 aprilie 2007, chiriașilor care cumpăraseră casa Klosius de la consiliul local. La mai puțin de o lună după aceea, compania Trimitezi com a intrat în lichidare, PABE Invest urmând să fie lichidată la scurt timp după aceea. Achiziția și vânzarea acestei a doua case pare a fi singura tranzacție imobiliară efectuată de PABE Invest și Trimitezi com de-a lungul scurtei lor existențe. S-ar părea că aceste companii au fost create cu unicul scop de a cumpăra și a vinde o casă aflată in paragină, cu o valoare estimată, la acel moment, de 3 000 EURO.


La doar trei ani după ce BEPA a achiziționat casa Klosius, a vândut-o. Casa este goală încă din 2006. Astăzi, casa este din nou de vânzare, la fel ca multe altele din duzina de case cumpărate de catre BEPA în sat, între timp.


Casa Schuller: O cronologie a tranzacțiilor

Mai – Decembrie 2006

  1. Chiriașii cumpără casa Schuller de la Consiliu cu bani împrumutați de la Ionel Vidrașan - 5/2006

  2. Vidrașan execută silit noul proprietar al casei Schuller - 8/2006

  3. BEPA vinde noului proprietar al casei Schuller o altă casă, mai mică, din același sat - 04/10/2006

  4. Vidrașan licitează cu succes pentru casa Schuller în licitație publică - 09/10/2006

  5. Vidrașan vinde Casa Schuller către BEPA - 12/2006


Casa Klosius: O cronologie a tranzacțiilor

Decembrie 2006 – Iunie 2007


  1. Chiriașul cumpără Casa Klosius de la Consiliu cu bani împrumutați de la BEPA 12/2006;

  2. Trimitezi com (deținut de PABE Invest & Ionel Vidrașan) vinde noilor proprietari o altă casă, mai mică, în același sat - 4/2007;

  3. BEPA execută silit noul proprietar al Casei Klosius - 5/2007;

  4. BEPA licitează cu succes pentru Casa Klosius în licitație publică - 6/2007.


Iar aceasta, pe scurt, este povestea a ceea ce s-a întamplat cu casele Schuller și Klosius din Copșa Mare. În ambele cazuri, italienii i-au mutat pe chiriașii originali (care au murit de atunci), vânzându-le case mai mici în partea cealaltă a satului. Certific faptul că italienii au cerut autorului acestui articol să consemneze că cel puțin doi foști locatari au devenit proprietari datorită lor. Asta este adevărat.


Douăsprezece, iar număratoarea continuă

Astăzi, italienii dețin cel puțin o duzină de case în sat, toate pe aceeași stradă, precum și o suprafață necunoscută de teren agricol. Și există indicii că sunt în căutare de și mai multe proprietăți.


Uitați-vă la cazul casei Copșa Mare 215. Această casă, din centrul satului, se află între casa Schuller și o altă casă, de asemenea deținută de italieni. Dar Copșa Mare 215 nu este o locuință socială unde chiriașii sunt niste batrani nevoiași. Iar casa nu este abandonată și nu are nevoie să fie “salvată” de către un industrialist italian și soția lui. Casa este proprietatea ocupanților săi, o familie locală de renume, care locuiește în sat de mai multe generații.


Ionel Vidrașan, care, după cum am văzut, i-a ajutat pe italieni să achiziționeze casele Klosius și Schuller, s-a oferit, potrivit proprietarilor casei Copșa Mare 215, să o cumpere și pe a lor. Ei cred ca Vidrașan acționează în numele italienilor și, având în vedere colaborarea îndelungată a lui Vidrașan cu BEPA, dar si locația casei, aceasta pare o concluzie rezonabilă, deși nu poate fi documentată. Italienii au dorit ca autorul să consemneze faptul că BEPA nu s-a oferit niciodată să cumpere o casă din sat decât dacă proprietarul a invitat-o sa facă asta. Ionel Vidrașan nu este, desigur, BEPA.


Însa indiferent pentru cine ar vrea Vidrașan să cumpere casa, familia de la Copșa Mare 215 refuză să vândă și să se mute în altă parte. În schimb, a plantat 800 de puieți de nuci în afara satului, un indiciu al intenției sale de a rămâne în sat, casa sa, pentru mulți ani de acum încolo. Familia construiește acum o altă casă pe propria parcelă, între cele doua proprietați ale italienilor - pentru copii și un număr tot mai mare de nepoți.


Acest lucru este extrem de încurajator și un motiv de sărbătorire: o familie locală importantă investește în viitorul satului lor, un loc în care poti lucra și creste copii, contribuind, în acest fel, la menținerea unui echilibru sănătos între proprietatea locală și cea străină a caselor și terenurilor din sat, echilibru care este amenințat de achizitiile lacome ale lui Paolo și Giovanna Bassetti.



O poveste cu sursă deschisă - toate faptele expuse aici pot fi regăsite în registrele publice comerciale și funciare din Italia și România și, în unele cazuri, on-line.

0 views