Search
  • Domnul James

Echilibrul creează frumosul: un viitor local pentru Copșa Mare.

Updated: Sep 6, 2019



Fabian Cocoş cu mugurii de brad din care bunica lui, Marieta Cocoş face sirop benefic sănătății. "Soțul mei și copii vor să găsim o soluție prin care putem să creăm o afacere de familie viabilă, ca să putem trăi tot anul aici, acasă, unde aparținem” (Marieta Cocoș)

Acest studiu cu o mare importanța și de perspectivă, realizat în limba Română și Engleză de către ‘Grupul pentru Peisaje Sustenabile’ (The Sustainable Landscapes Group), identifică doi factori critici care afectează modul în care Transilvania rurală va evolua în următoarele trei decenii: gradul în care factorii de decizie din UE și de pe plan administrativ național plasează dezvoltarea economică înaintea sustenabilității mediului și abilitatea (sau, din contră - inabilitatea) localnicilor de a profita de oportunitățile pe care le oferă turismul și o cerere tot mai mare pentru produse locale autentice, bio-ecologice.

Studiul extrapolează tendințele actuale pentru a construi patru scenarii, sau posibile imagini de viitor ale satelor precum Copșa Mare în următorii 30 de ani. "Un rezultat cheie al acestor consultări este că, indiferent de natura circumstanţelor externe, comunităţile locale pot mai bine pregătite pentru viitor dacă sunt puternice și capabile de coeziune, decât dacă ar suferi de lipsă de implicare și corupţie. Politicile ce favorizează dezvoltarea economică, de exemplu, pot să conducă la prosperitate prin progres în cazul în care comunităţile locale sunt puternice, dar pot rezulta și în exploatare străină și sărăcie în cazul în care comunităţile locale sunt slabe.”


Ca să înțelegeți ceea ce noi, aici la CopsaMare.Life ne dorim cel mai mult să evităm, este scenariul ‘Pământul nostru – bunăstarea lor’ - un viitor imaginat al unui sat ca acesta, in care veniturile din agricultura și turism ajung nu in mâna localnicilor, ci a străinilor.


În acest scenariu trist, si de evitat, comunitatea este fragmentată iar satul este redus la o destinație populară pentru operatori de turism și sejururi organizate - un fel sat de vacanță de lux ‘Club Sax" dacă doriți. A încetat să mai fie un loc în care localnicii își pot permite să trăiască și să-și crească copiii. Vom observa doar doamne in vârstă cu pălării decorative de paie, o multitudine de pensiuni "ferme tradiționale săsești" ultra-renovate, un restaurant elegant și chiar un "spa de wellness", toate deținute de o companie de dezvoltare imobiliară cu capital străin.


Pensiunile, ca și satul, sunt goale în afara sezonului. Binecuvântata biserică fortificată Saxonă, care și-a pierdut congregația cu cincizeci de ani în urmă odată cu exodul masiv al locuitorilor vorbitori de limbă Germană, a fost restaurată cu donații din străinătate. Clopotul său automatizat se aude la fiecare 15 minute, creând o impresie în întregime falsă a unei vieți in scopuri religioase a acestei mărețe clădiri monument. Toți tinerii sunt plecați în Germania și în Spania la muncă, fără intenția de a se întoarce, iar o mare parte a terenurilor agricole din jurul satului sunt vândute investitorului in imobiliare, care colectează subvențiile aferente după ele.


Pe scurt, satul devine un muzeu in aer liber scump, o parodie a principiilor de turism sustenabil pe care modelul excelent ‘albergo diffuso’ - ‘hotel împrăștiat’ - este constitut.

Probabil cel mai grotesc exemplu al acestui tip de denaturare a modelului “albergo diffuso" este Castiglion del Bosco, un sat Toscan de 800 de ani, achiziționat și ‘revitalizat’ de către designerul italian Massimo Ferragamo.


“Intenția mea”, spune Ferragamo “e de a revigora istoria Toscană”. Iată o scurtă descriere a revistei Forbes, care vă oferă o idee despre ce înseamnă ‘renașterea’ satului pentru Massimo: "Viața socială se centrează in jurul a două restaurante: unul de o statură mai formală, iar cealalt un ‘alfresco osteria’ - o terasă cu atmosfera relaxantă, care servește paste ‘pomodoro’ gătite impecabil cu șase tipuri de roșii din grădina ecologică. În plus, există și un spa cochet, un teren de golf proiectat de Tom Weiskopf - singurul teren privat din Italia, un boutique bine dotat, o piscină drăguță, câteva vile cu două până in cinci dormitoare în clădiri istorice și o școală de gătit (există chiar și o capelă medievală)."


O capelă medievală într-un sat medieval?? Ce fantezie! Nu putem decât sa ne punem întrebarea ce alte părți ale esenței satului Castiglion del Bosco au fost puse între paranteze - probabil și locuitorii săi?!


In versiunea originală, conceptul ‘albergo diffuso’ - ‘hotel împrăștiat’ - e mult mai modest și foarte mult ‘a tot-inclusiv’. Pionierat de către Giancarlo Dall’Ara in anii 1980, a ajutat multe sate pe cale de dispariție să scape din criză socială si depopulare (sau din transformarea lor in accesoriul unui mogul Milanez al modei, soartă pe care unii au considera-o mult mai tristă).


În mod corespunzător conceput, proprietatea asupra "hotelului împrăștiat" este atribuită (‘împrăștiată’) numai printre localnici, cu un management central care să ofere serviciile unui hotel convențional. Pentru a depăși lipsa inevitabilă a capitalului și a unei baze de cunoaștere (know-how), comuna sau consiliul local închiriază casele vechi de la proprietari pentru o perioadă de 10 sau mai mulți ani, le renovează și le închiriază turiștilor. Când expiră termenul de închiriere, proprietățile îmbunătățite sunt returnate proprietarilor. După cum explică Dall'Ara, "un ‘albergo diffuso’ nu este construit de la zero, ci este o clădire autentică neglijată, care devine parte a unei rețele după renovare, și care funcționează ca un tip de protecție socială, animând centrele istorice prin stimularea inițiativelor și implicarea producătorilor locali ca elemente cheie în oferta turistică autentică.”


Noi, cei de la CopsaMare.Life, ne străduim să promovăm scenariul pe care autorii studiului îl numesc "Echilibrul creează frumosul" - un viitor în care politicienii pun sustenabilitatea mediului înainte de o creștere economică simplistică ca viziune, și în care populația locală, nu industriașii sau creatorii de modă străini cu capital mare, sunt proprietarii micilor afaceri care furnizează și produc bunurile și serviciile căutate de vizitatorii turiști și alți consumatori.

Iată cum autorii rezumă acest scenariu: "oamenii locului lucrează împreună și, prin urmare, sunt capabili să capitalizeze cererea națională și internațională ridicată pentru produse agricole bio. Utilizarea sustenabilă a resurselor coexistă cu intensificarea utilizării terenurilor prin intermediul aplicării metodelor agriculturale moderne, ecologice. Turismul cultural autentic, vibrant și eco-turismul stabilizează veniturile provenite din sectorul agricol. Deși puțini oameni sunt bogați din punct de vedere financiar, inegalitățile economice și sociale sunt reduse, spiritul comunitar este ridicat ca rezultat, iar capitalul cultural și natural este valorizat și menținut în mod activ."


Doar un singur tip de tomate și nici un teren de golf, dar o varietate uluitoare de fluturi, păsări și flori sălbatice. Și, trebuie să sperăm, copiii lui Fabian Cocoș, care poate si-ar dori să moștenească afacerea de succes a familiei cu produse din grădina proprie, pe care străbunicii lor Marieta și Florin Cocoș au clădit-o de prin anii 2020.

265 views