Search
  • James

Împrejmuirile și rostul lor

Updated: 2 days ago


Din ce în ce mai multe persoane își reafirmă drepturile de proprietate, după decenii de dictatură comunistă și întrerupere a proprietății, reluând în grijă terenuri care au fost în familie și anterior abandonate.


Pe 25 Martie 2020, un dezvoltator imobiliar din nordul Italiei, cu o afacere de turism în sat, a venit din București în Copșa Mare, pentru a-și petrece carantina provocată de Covid-19, într-una din numeroasele case pe care le deține aici. Pentru prima lună, s-a ocupat de îngrijirea grădinii din jurul casei și tuns iarba. Însă pe 27 Aprilie seara, în timp ce ne aduceam caii la adăpost peste noapte, ne-am întâlnit cu el plimbându-se pe terenul nostru, de mai sus de sat, pe care noi, de-a lungul ultimilor 5 ani, l-am curățat și împrejmuit pentru animalele noastre.


Italianul nu are nevoie să încalce proprietatea vecinilor săi din Copșa Mare. El deține peste 20 de hectare de teren agricol în sat, pe care nu îl lucrează personal și deci nu duce lipsă de propriul teren pe care să se plimbe. Solicitat să folosească cărarea care există, oricum nu pentru propria sa distracție, ci pentru uzul oamenilor din zonă care dețin terenuri acolo (el nedeținând acolo), el a refuzat.


Privind peste cele trei hectare de fâneață, proprietate privată împrejmuită pentru cai, dezvoltator imobiliar-“albergatore” a opiniat: “Noi nu avem garduri în Transilvania. Ce ar spune Prințul Charles despre prețiosul tău gard? Vreau să merg în direcția asta. Obișnuiam să merg în direcția asta cu caii mei și o voi face în continuare. Voi trece peste terenul tău dacă asta îmi doresc. Gardurile tale nu sunt o problemă pentru mine.”


Cam atât despre el. Ceea ce investitorii în industria turismului ‘sustenabil’ și-ar dori, nu este cu siguranță ceea ce o dezvoltare sustenabilă reală ar cere în Transilvania. Vizitatorii văd un peisaj liber și se minunează la libertatea de a-l parcurge la picior, pe mountain bike, călare sau pe motocicletă și chiar și în convoi de mașini de teren. Dar cea mai mare parte din aceste terenuri sunt proprietate privată și sunt lucrate din nou în agricultură – și nu terenuri de joacă.

Dealurile și văile din jurul satului sunt încă în majoritatea lor neîmprejmuite. Însă în ultimul an, câteva din familiile locale au început să-și îngrădească terenurile. Florin și Marieta Cocoș și-au împrejmuit terenul pentru a-și proteja lăstarii de pomi fructiferi, rugurile de zmeur și răsadurile de nuci, din care fac dulcețuri delicioase, sirop și băuturi de fructe, pe care le vând în apropiere, în Biertan. Stefi și Mihaela Schneider, împreună cu fiul lor Mihai, au petrecut un an împrejmuind 12 hectare deasupra unei frumoase văi din afara satului, pentru a ține turma lor de bivoli. Acum au vreo 20. Sile Moga și tatăl său și-au împrejmuit terenul pentru a-și crește mica lor cireadă de vaci. Tibi Lenghel și unchiul său Neluțu Bendorfean curăță o fâneață de tufele de spini și au amplasat indicatoare informând trecătorii că sunt pe proprietate privată și nu au voie să treacă. Terenul a fost în familie de generații. Și noi am împrejmuit aproape 5 hectare de pășune pentru caii noștri, teren pe care l-am închiriat de la vecinii noștri și de la primărie.


Același lucru se întâmplă în toată această zonă din sudul Transilvaniei. Din ce în ce mai mulți fermieri locali își lucrează terenurile în mici gospodării și vând produsele. Pretind înapoi terenurile de familie care au fost abandonate și le iau din nou în proprietate, după decenii de abandon cauzat de confiscarea sub dictatura comunistă.

Gardurile sunt noi, ridicate pentru a păstra în siguranță animalele din ferme și culturile agricole, inclusiv fânețele. Până de curând, vitele, bivolii și caii satului erau duși de Costică, în fiecare zi, la păscut pe pășunile deținute împreună de comunitate. Dar Costică s-a retras anul trecut și în afară de oieri, nu mai sunt alți păstori. Oierii, de cele mai multe ori angajați ai unor puternici afaceriști locali, interesați de subvențiile din agricultură, cu turme din ce în ce mai mari, care până acum pășteau ilegal, sunt acum forțați să țină animalele pe terenurile pe care chiar le-au închiriat de la comunitate, decât să le țină libere pe terenurile vecinilor.



Una din cele mai frumoase fânețe din sudul Transilvaniei, este înconjurată în întregime de o pădure deasă de fag și carpen. Și este proprietate privată. Ghidul turistic care a făcut această poză în Mai 2019, înainte ca fânul să fie cosit, preferă să-și ducă grupurile de turiști pe această pășune și chiar să amplaseze o masă și scaune pentru 12 sau mai mulți turiști cu bicicleta, pentru a se bucura de un picnic în mijlocul pășunii și asta împotriva indicațiilor exprese ale proprietarului.

Aceste împrejmuiri sunt un semn încurajator. Ele arată că terenuri abandonate până de curând, sunt din nou îngrijite, în mici gospodării, de către oamenii locului. Timpurile când un ghid turistic de bicicliști putea să aranjeze un picnic, cu mese și scaune și un vehicul mai mare pentru suport, în mijlocul unei fânețe private, în Iunie și să pretindă că este perfect în regulă, sunt apuse. Poate că nu este un gard, dar va fi cu siguranță un indicator pe care să scrie – Accesul interzis, Proprietate privată.


Indicatoarele și împrejmuirile acestea, ridicate de oamenii locului pentru a proteja bunurile proprii, sunt cele care vor asigura ca astfel de sate să prospere chiar și după ce turiștii vor pleca. Vizitatorii responsabili sunt bineveniți desigur, dar operatorii de turism care organizează excursiile, precum și proprietarii de pensiuni care îi cazează, trebuie să respecte proprietățile private.


Unul din efectele benefice ale dispariției bruște a turiștilor în acest an, ar putea fi să restituie sensul real al cuvântului “sustenabil” și să-l salveze de la abuzarea sa comercială. Turismul sustenabil este redus, este în tihnă, autohton și divers. Acestea sunt calitățile care îl fac să dăinuie, să facă față mai bine situației prezente.


Turismul sustenabil în Transilvania rurală completează veniturile locale din activitățile agricole – nu le înlocuie. Nimeni nu se îmbogățește și totuși natura și felul de viață sunt păstrate pentru generațiile viitoare, și nu o versiune comercială pentru natură și acel stil de viață, imaginate pentru durata unui sezon turistic.










0 views